Domnule președinte, eu mi-am pus speranța-n tine!

Nu am treabă cu politica noastră, a românilor. Mi se pare de prost gust, însă am fost la vot fiindcă am acest drept! Eu nu am votat contra lui Ponta, ci am votat pentru Klaus Iohannis, pentru lucrurile cu care m-a surprins în această campanie, pentru sibienii care îl iubesc și pentru oamenii care au ieșit în stradă. Nu am vrut să cred că efortul lor a fost în zadar.

Sunt atât de rare ocaziile în care oamenii lasă la o parte diferențele și se unesc pentru un scop comun, pentru un bine comun, încât, atunci când o fac, nu este din disperare, ci din voință.

Nu-mi pasă că e neamț, fiindcă, pentru mine e la fel de om ca oricare alt român sau maghiar. Am văzut ce a făcut în Sibiu și după atât de mult timp în care România a stagnat, vreau să cred că există o licărire de speranță. Îmi place că nu pierde vremea cu pălăvrăgeli inutile, cu cifre și statistici. Spune ce are de spus și merge mai departe. Nu stă să pună floricele lângă punct doar fiindcă românului asta îi place. Nu am nevoie de un președinte care vorbește frumos și gesticulează cu o mână iar cu cealaltă fură.

Poate, de data aceasta va fi mai bine.

Domnule președinte, eu și încă 6.242.825 credem în dumneavoastră, așa că nu ne dezamăgiți!

Dacă am putea alege de cine ne îndrăgostim?

DSC_0809Am stat 40 de minute și l-am așteptat în stație, în frig. Era toamnă, cândva nu
departe de ziua mea. Cred că iarna atunci își făcea loc. Scriam o mini-proză pe telefon, fiind frustrată că nu-mi găseam o mânușă. M-am ridicat de 5 ori să plec și de 5 ori m-am așezat înapoi. Oare coboară din 25? sau din 6? sau din 1? Nu mai voiam să-l sun fiindcă deja mi se părea cel mai nesimțit om din lume că m-a făcut atât de mult să-l aștept. Într-un final coboară din autobuz și mergem la un vin fiert. Sunt furioasă că nu pot să stau supărată pe el… Îl iert în secunda în care m-am suparat… Fiindcă din nuștiucemotividiot îl iubesc, cred uneori, prea mult.

Oare dacă am putea alege de cine ne îndrăgostim, ar fi mai ușor? Ar fi mai puțină suferință, mai puține certuri, mai puține îndoieli? Am ajunge mereu la un numitor comun fără să pierdem ore întregi cu discuții și cu argumente?

Cred că în fiecare relație există cineva care dă mai mult, iubește mai mult, își face griji mai mult, pregătește cafeaua mai mult și așteaptă prea mult… sentimente sau gesturi care se întorc sau nu prea.

Dar apoi, într-un final, roata tot se va întoarce…

sursă poză

Ce vă interesează, de fapt?

M-am săturat să văd la articolele de pe diverse site-uri cu știri, comentarii de genul ”nu ne interesează”, ”ăsta e articol?!”, ”vai de jurnaliștii din țara asta” + colorate înjurături.
Dar măi, oameni ignoranți ce sunteți! Toată ziua comentați că nu vă plac știrile de cancan sau știrile de la ora 17 de pe PROTV, dar când scrie cineva un articol despre o persoană normală, nu o vedetă, care a făcut un lucru extraordinar, nu vă interesează.

Acum câteva luni am făcut practică la un ziar din Cluj, unde m-am axat pe reportaje. Am găsit oameni simpli, prieteni de-ai mei, care au ieșit din tipar și au făcut ceva ce poate alții nu au avut curaj… Comentariile au fost ca cele de mai sus, pe principiul că ”nu ne interesează!”. Ba să vă intereseze, că poate, poate, învățați ceva… Că în viață se pot face mai multe decât să lucrezi 8 ore pe 1000 de lei și apoi să ajungi acasă, să bei bere, să spargi semințe în timp ce comentezi la articole pe site-uri.

Oricum, acest post de revoltă a început fiindcă am citit un articol despre Mihai Rad, care are niște mașini foarte scumpe (nu mă pricep deloc la mașini) și s-a gândit ca de Halloween să facă o faptă bună, detalii găsiți în articol. Fiindcă nu e prima dată când aud de acest om, m-am gândit să mai citesc una-alta despre el. Atât de multă invidie am văzut în comentarii… și atât de des acel ”nu mă interesează” încât… nu știu dacă să fiu nervoasă sau dezamăgită.

Așadar, ca viitoare jurnalistă, care nu vreau să umblu după fundul unei vedete, CE vă interesează?!