Nu plouă în luna lui marte

snowNu plouă în luna lui marte. În schimb ninge și nici măcar nu poate fi vorba să ne iubim prin mansarde.

Nu suntem atenți la ce stație trebuie să coborâm și apoi mergem pe jos fiindcă ne-am pierdut abonamentul. Țurțurii își caută ochii, izbindu-se de trotuarul umed. Alergăm. Sufletele ni s-au ascuns sub un cotor de măr, de rușine că și-au uitat pașii.

Ne întoarcem la aceleași repetiții groaznice. Minute, ore, zile închidem și deschidem uși, le trântim de perete și țipăm, doar ca să ni se spună că nici măcar nu țipăm bine. Ar trebui să facem vocalize. ”A, e, i, o, u”, ”ba, be, bi, bo, bu”. Nu rotunjim suficient gura, sunetele nu ies cum ar trebui. Mai trântim niște uși și apoi ne întoarcem iar la vocalize. Începem să realizăm că oamenii au aruncat undeva într-un sertar nemărginirea.

De ce nu mă mai auzi, tu, Lorelei?

Proză apărută în volumul Bere și pantofi cu toc

sursă poză

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s