Zile bune devenind rele

Cred că avem prea multe pretenții de la zilele bune. Nu, nu așa. De la zilele despre badcare credem că noi că ar trebui să fie bune. Dar dacă te trezești într-o astfel de dimineață după prea puține ore nedormite? Te aștepți să se întâmple ceva extraordinar și de fapt totul e pe dos.

Dacă vrei să fie cea mai bună zi a ta, plină de zâmbete și iubire? Dacă în schimb pierzi o grămadă de bani fiindcă nu știi să fii mai ordonat? Apoi cumperi smântână, ajungi acasă și vezi că e expirată. Și îți strici perechea nouă de cercei. Dacă mâncarea pe care o faci cu cel mai mare drag și toată lumea o iubește de data asta are un gust ciudat? Toate în aceeași zi? Atunci parcă nu mai ai încredere în tine. Atunci parcă nu mai vrei nici să iei, nici să primești. Preferi să bei, să-ți uiți necazurile, să uiți de insomniile care-ți mângâie părul ciufulit în fiecare seară, te privesc în ochii mari și verzi și îți șopteșc lucruri rele. Degeaba asculți tu muzică la maxim în căști.

Realizezi că weekend-ul a trecut deja, că iar trebuie să mergi la lucru. Știi tu… chestia aia pe care credeai că îți va face plăcere să o faci toată viața? Ei bine, oamenii au luat tot frumosul din plăcerea ta. Și atunci ți-e greață. Ți-e greață de ce ai devenit.

Dar iubirea? Ei, iubirea e și ea pe-acolo, atârnând de un fir de ață, gata să se rupă de tine. Ocazional doar îți mai dă o palmă să realizezi că va cădea și nu mai poți face nimic să o prinzi.

Știu că te-ai uitat la știrile de la ora cinci

typeCredeam că în 23 de ani în România ar fi trebuit să mă obișnuiesc cu superficialitatea nasoală a românilor, cu răutatea, egoismul și dragostea asta neînțeleasă pentru scandal.

Există o opinie generală despre jurnaliști și scandaluri. Pentru marea majoritate a românilor  nu există nicio diferență între jurnaliști și paparazzi. Da, există jurnaliști care caută scandal, există jurnaliști cărora li se cer subiecte de scandal. E un fel de lege nescrisă, ca și o clauză în contract care, deși nu există în formă fizică, e un acord tacit între angajat și angajator. Subiectele trebuie să fie senzaționale. Însă rezultatul, de cele mai multe ori este unul prost. Ajungi tu, ca și jurnalist, dar mai presus decât asta, ca și om să faci rău unei persoane pentru câteva vizualizări în plus. Adevărul este că jurnaliștii au o putere imensă, iar cu ea ar putea face bine.

Însă publicul acesta care blamează atât de mult presa pentru scandaluri, de fapt, asta vrea, asta cere. Din nou o înțelegere tacită, de data aceasta însă între mass-media și public.

Chiar poate spune cineva că nu s-a uitat niciodată la știrile de la ora cinci? Sau că nu a dat click pe un titlu ”senzațional”? Chiar dacă au făcut-o doar pentru a vedea ”ce prostii mai scriu ăștia”?

Ar trebui să renunțăm la ipocrizie și să ne asumăm vina. Să fim conștienți că pentru unii viața este atât de plictisitoare încât știrile ”senzaționale” sunt singura sursă de adrenalină.

Aș vrea să ne asumăm vina pentru mine și pentru cei ca mine. Fiindcă nu-mi place să văd oameni care nu se simt în largul lor în preajma mea, fiindcă m-am săturat să aud ”Dacă îți spun ceva, nu mă dai în ziar, așa-i?”