Suntem prea triști

8eb50945ad498dcf35157a599ae8961cNu sunt o persoană fericită, dar am norocul că sunt o persoană optimistă. Am încontinuu speranța că în final totul va fi bine. Nu cred că grijile, problemele, inimile frânte și nopțile plânse vor dispărea, însă cred că nu vor mai fi atât de importante. Poate trebuie răbdare să ni se deschidă ochii.

Văd copii care suferă, care plâng după iubiri neîmpărtășite, pe care îi bat părinții acasă, care la vârste fragede își roagă moartea și consideră că nu sunt buni de nimic.

Am prieteni care își duc zilele cărând saci grei de amintiri în spate, care îi apasă și din cauza cărora mai mult stau pe loc decât înaintează. Cunosc oameni care ar da orice să își repare greșelile din trecut.

Văd fețe pline de zâmbete, a căror suflete poate nici nu mai sunt.

Ne creăm valori false, principii false, pretenții false. Ne imaginăm viața, iubirea, copilăria, adolescența, nunta, primul copil într-un anumit fel, iar apoi, când vedem că piesele nu se așază așa cum vrem noi, ne întristăm. Și trăim așa, într-o continuă stare de apăsare, care ne macină sufletele și ne trezește insomniile.

Ghid pentru fete: cum usturoiul te poate salva

sau Ghid pentru băieți: cum să nu fii disperat

Aceasta va fi o postare lungă.

usturoi1

Eu mereu am fost de părere că scriitorii au o forță care atrage cele mai nebănuite întâmplări și cei mai ciudați oameni, adică atrage povești. Ei bine, de-a lungul scurtei mele existențe mi s-au întâmplat numeroase lucruri care parcă au provenit din altă lume, povești care i-ar invidia și pe creatorii serialului Family Guy. Pe unele le-am mai scris pe blog, pe altele pe Facebook, iar unele au fost transmise ca pe vremea străbunilor noștri, adică din vorbă-n vorbă. Tot am zis să fiu discretă, apoi m-am gândit la un citat pe care-l văzusem pe net: ”I`m a writer. Everything you do or say will be used in a story”. Așa că am scuza asta.

Nu mă pricep să scriu chestii amuzante, așa că această postare va fi una serioasă, din care fetele sper să tragă o învățătură.

Întâmplarea asta mi-am amintit-o într-o zi în timp ce stăteam la o bârfă, așa ca fetele, cu colega mea de cameră, în bucătărie. Acum destul de multă vreme, un tânăr domn m-a abordat pe Facebook, foarte încântat de creațiile mele de pe blog. I-am mulțumit frumos, m-am simțit flatată și am continuat să discutăm o zi întreagă despre cărți, muzică, univers și toate discuțiile care au loc de obicei când un tânăr curtează o fată, să pară și el mai dăștept. Eu sincer nu prea aveam chef de vrăjeli din astea așa că îi răspundeam cam la jumătate de oră, ceea ce pe tânăr nu l-a deranjat, ba chiar i-a dat ambiție. Spre sfârșitul zilei deja voia să vină să-i cunoască pe ai mei, plănuia nunta și mă întreba unde vreau să mergem în luna de miere. Nu glumesc. Nu exagerez. Am dovezi! Mi-a explicat criteriile după care alege o fată: ”Trebuie să fie smart, să știe să facă clătite, că dragostea trece prin stomac și a true lady în societate”.

L-am expediat rapid, i-am zis că nu sunt interesată de o posibilă relație cu el și să înceteze cu discuții inutile. Atât de clară am fost. Omul nu și nu, s-a ambiționat și mai tare să mă cucerească. Da, puteam să îi dau block, dar mi-ar fi părut rău să pierd un cititor, așadar că am zis că îi mai dau o șansă, că deh, nu-mi place să mă port urât cu oamenii.

A doua zi, știind că nu am de mers nicăieri spre seară, mi-am făcut o porție de cartofi prăjiți cu MULT mujdei, iar până s-au prăjit, am mâncat o felie de pâine prăjită și frecată cu usturoi. MULT. Distinsul domnișor, după ce a ieșit de la muncă, m-a contactat pentru a-mi propune o ieșire în oraș. În momentul acela, toate luminițele mi s-au aprins, în timp ce amestecam cu poftă în mujdeiul proaspăt preparat. Un plan diabolic lua naștere. Așa că am acceptat propunerea sa, avertizându-l însă că am mâncat usturoi. Replica?

”Asta-i să nu te sărut, zis subtil”.

Ne-am înțeles că ne întâlnim la 22:10, că vine după mine. La 22:03 m-a anunțat că mai am 7 minute la dispoziție și mi-a spus ”pedalează și tu mai repede”. Îndată ce am urcat în mașină, toată parfumată a usturoi, domnișorul mi-a spus:

”Am gumă. Nu vrei?”

L-am refuzat politicos argumentând că aroma de usturoi nu se spurcă cu gumă.

Am mers la un local simpatic, doar că erau două televizoare acolo și difuzau două meciuri diferite. Ne-am așezat la masă, el cu o geacă din aia largă și groasă, cum purta Sișu în tinerețe și cu o ciapică/bască, pusă șmecherește pe o parte, pe care nu ar fi dat-o jos nici dacă viața lui ar fi depins de asta. S-a scufundat în scaun, s-a crăcit să stea cât mai lejer, așa cum îi stă bine oricărui hip-hopper wannabe și, mestecând gumă nonșalant cu gura deschisă și mă întreabă?

”Ia zi, cu câți băieți ai mai ieșit în ultima vreme? Ar trebuie să îmi fac griji?”

I-am răspuns politicos că e problema mea, încercând pe cât posibil să deschid gura bine când pronunțam cuvintele, pentru ca aroma usturoiului să îl îmbie cât mai tare. Apoi i-am explicat iar că nu doresc o relație cu el și nu are sens să insiste. În acel moment el a început să se uite la meci, iar eu la telefon. Întâlnirea noastră a durat 35 de minute, cu drum cu tot, dar am fost o real lady, așa cum și-a dorit el. M-am comportat exemplar.

Deci, fetelor, aparent, usturoiul este bun când vrei să scapi de unu d-ăsta insistent. Așa scapi și de strigoi. Interesant.

Nu am putut să mă pun cu îngerii!

nutepunePentru un început formal voi spune că aseară, în Sala Mare a Teatrului Național din Cluj-Napoca, a avut loc premiera spectacolului Nu te pune cu îngerii sau Miorița Reloaded, scrisă de Flavius Lucăcel și regizată de Cristi Nedea, care s-a jucat cu casa închisă.

Spectacolul a fost pus la cale de Mario Dance Atelier și, sinceră să fiu am fost puțin sceptică, mai ales din cauza lui Bogdan Rădulescu. Pe Adrian Cucu îl văzusem deja în Sânziana și Pepelea, Cei doi gentlemeni din Verona, Visul unei noapți de vară și a ieșit în evidență cu umorul său, atitudinea degajată și talentul de a improviza. Alexandra Tarce deja era pe lista preferatelor mele după rolul extraordinar în piesa scrisă de Radu Țuculescu, Bravul Nostru Micșa, iar jocul impecabil al Ramonei Dumitrean nici nu mai trebuie descris. Însă pe Bogdan Bob Rădulescu l-am văzut doar în emisiuni, dar scena și platoul sunt total diferite, cel puțin din punctul meu de vedere. Însă de cum a intrat pe scenă, deja mi-a dispărut orice prejudecată, observându-se naturalețea cu care intrase în pielea personajului. Prietenia ce îl leagă de Cucu și-a pus amprenta asupra relației dintre cele două personaje, reușind să facă o echipă dinamică, să se ajute, să improvizeze frumos, chiar dacă pe alocuri au uitat din replici.

Subiecte actuale, oameni cu funcții care fac afaceri ilegale, suflete care doresc izbăvirea, crime, șantje și un strop de… spiritualitate, așa cum îmi place mie, adică apare și un înger care încearcă să facă ordine în tot haosul lumesc. Simpaticii dansatori de la Mario Dance Atelier au creat o atmosferă realistă și, nu-l cunosc, dar vreau să-l felicit pe băiatul acela care s-a prefăcut mort jumătate de oră. Mi s-a părut cel mai dificil rol, pe bune.

Replici savuroase, glume inedite, lecții de viață, un amalgam superb care a situat Nu te pune cu îngerii în topul favoritelor mele și de departe cea mai bună piesă pe care am văzut-o anul acesta. Însă… însăăă, cireașa de pe tort a fost muzica. Superbele melodii ale lui Argatu au răsunat în Teatrul Național, fapt pentru care m-am îndrăgostit și mai tare de acest spectacol.

Nu înțeleg femeile disperate după bărbații altora

De mică am crescut cu băieți și m-am înțeles bine cu ei, iar până în ziua de azi, fetele îmi par foarte greu de înțeles. De asemenea sunt de părere că un băiat este un prieten mult mai sincer decât o fată. Nu există invidii, nu există răutate și foarte rar sunt bârfe. Băieții nu au interes să-și bârfească prietenele. Însă, cu toate astea, sunt solidară cu fetele. Niciodată nu am conceput să mă bag în relația cuiva, fiindcă o respectam pe fată, chiar dacă o cunoșteam sau nu.

În acest caz însă, îmi este aproape imposibil să le înțeleg pe fetele care umblă după bărbați luați. Însă înainte să continui acest subiect aș vrea să fac o paranteză.

Vremurile s-au schimbat. Suntem într-o relație serioasă înainte să știm să ne legăm la șireturi. Când era mama tânără, nu exista acest concept de relație serioasă, până te hotărai cu care om vrei să îți petreci restul vieții. Atunci încetai să mai ieși la film sau la prăjitură cu alții. Desigur, în cazul în care nu te căsătoreai obligat-forțat. Însă în ziua de azi, de la primele țineri de mână și primul sărut, totul este mult mai complex, complicat, agitat. Sunt probleme și gelozii și ești cu totul a unei persoane. Sunteți oficial împreună, vă puneți ”in a relationship” pe Facebook și uneori schimbați în ”it`s complicated”, dar este o singură persoană.

Bun… și datorită acestei seriozități, cuplurile sunt cupluri. Așa se manifestă acum și cam toată lumea e pe val. Atunci să revenim la fete. Nu doar o dată mi s-a întâmplat, de-a lungul acestor relații serioase să întâmpin tot felul de fete care îl căutau insistent pe prietenul meu sau pe prietenii prietenelor mele. Și am văzut conversații în care ea insista, îl ruga să se întâlnească, îi spunea că s-a îndrăgostit de el, chiar dacă știe că nu e ok.

Fetele mele dragi… dacă știți că nu e ok, de ce continuați? Doar faceți rău, indiferent de cum ai privi situația. Voi, ca femei, sunteți atât de disperate și aveți nevoie de acceptare sau să vă demonstrați că puteți avea pe oricine încât vă înjosiți?

Chiar sunt curioasă… de ce fac unele fete asta? Pentru ce? Cine-mi poate răspunde?

cheating

Sursă foto

Ce se va-ntâmpla cu Troița?

troita

Era o vreme, nu cu mult înaintea ca Facebook-ul să devină atât de necesar, când, la mine în oraș, Troița din centru era locul de adunare a tinerilor, cu mic cu mare. Seara trebuia mers din timp pentru a prinde loc pe o bancă, iar dacă întârziai, te legai de vreun grup deja ajuns acolo. La troiță se vorbea, se râdea, se spărgeau semințe de zor. Cojile ajungeau uneori pe jos, alteori în coșul de gunoi. Iar acolo se aflau toate noutățile din oraș. Cine la ce liceu sau facultate a intrat, cine s-a despărțit, cine s-a împăcat, cine se îmbracă bine și cine nu.

Apoi internetul ne-a acaparat cu totul, iar Troița a rămas singură, dezbrăcată, fără niciun râset care să-i acopere singurătatea. Ne-am putea gândi că lumea e plecată la bunici, la mare, în străinătate, dar apoi realizăm că de fapt, toți stau închiși în casă, sparg semințe în pat, aflând de pe Facebook tot ce ar fi aflat la Troiță. Însă nu este nevoie să interacționezi, să te grăbești să prinzi loc pe bancă, să vezi și să atingi alte suflete. Pe Facebook află acum cine e cu cine, aici sunt certuri, împăcări, aici fiecare își povestește vacanțele… totul.

 

Foto: Lonay Arthur

8 Martie m-a întristat

M-am trezit de dimineață cu un mesaj, ”la mulți ani, femeie”! Și m-am întristat pentru lipsa de personalitate a acestui mesaj, care nu mi-a transmis nimic și nu m-a făcut să mă simt nici importantă, nici iubită. A fost doar un gest din… obligație, cred eu. Dar încerc totuși să nu trag concluzii pripite.

Apoi m-am întristat fiindcă cele mai frumoase mesaje le-am primit de la femeile importante din viața mea și nu de la bărbații importanți.

Sunt la Cluj și mă simt singură, fiindcă până acum eram acasă, iar tata mă trezea de fiecare 8 martie cu un pupic, apoi seara venea cu flori și ne scotea pe mine și pe mama în oraș. Și mereu era veselie și zâmbete. Cred că… pe măsură ce anii trec, te îndepărtezi de casă, devii din ce în ce mai străin, mai singur.

Apoi mi-am amintit de copiii fără mame și… cel mai rău, de o mamă dragă, aproape de sufletul meu, care a rămas recent fără copil și căreia, dacă aș fi avut posibilitatea i-aș fi dat un buchet de flori azi. Să-i mai iau din singurătate.

Și da, azi mi-a fost un 8 martie trist.

happy-international-womens-day-2016-hd-wallpapers

Sursă foto