Suntem prea triști

8eb50945ad498dcf35157a599ae8961cNu sunt o persoană fericită, dar am norocul că sunt o persoană optimistă. Am încontinuu speranța că în final totul va fi bine. Nu cred că grijile, problemele, inimile frânte și nopțile plânse vor dispărea, însă cred că nu vor mai fi atât de importante. Poate trebuie răbdare să ni se deschidă ochii.

Văd copii care suferă, care plâng după iubiri neîmpărtășite, pe care îi bat părinții acasă, care la vârste fragede își roagă moartea și consideră că nu sunt buni de nimic.

Am prieteni care își duc zilele cărând saci grei de amintiri în spate, care îi apasă și din cauza cărora mai mult stau pe loc decât înaintează. Cunosc oameni care ar da orice să își repare greșelile din trecut.

Văd fețe pline de zâmbete, a căror suflete poate nici nu mai sunt.

Ne creăm valori false, principii false, pretenții false. Ne imaginăm viața, iubirea, copilăria, adolescența, nunta, primul copil într-un anumit fel, iar apoi, când vedem că piesele nu se așază așa cum vrem noi, ne întristăm. Și trăim așa, într-o continuă stare de apăsare, care ne macină sufletele și ne trezește insomniile.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s