Nu aș vrea să fii iar al meu

(Despre dragoste și alte droguri IV)

Aș  vrea să nu îmi mai fie niciodată dor de tine. Aș vrea să uit că te-am iubit atât de mult. Să te scot cumva din inima mea și să nu mă mai doară atât. Nu aș vrea să fii iar al meu. Nu aș mai putea. Nu mai am energia sufletească să suport schimbările tale de personalitate. Să jucăm încontinuu alba-neagra. Uite iubirea, nu-i iubirea. Aș ceda psihic.

97b055a838a09d01c2721e03e76d2d67

Însă nu mi-e rușine să recunosc, nu mă consider nici slabă, ci mai degrabă mă consider o persoană consecventă. Nu sar de la o iubire la alta, așa cum ai făcut tu. Așa că, recunosc că ai lăsat așa gol în sufletul meu, încât am momente când mă doare atât de rău, că abia respir. Mi-e dor să te privesc cum dormi și cum scrâșnești din dinți în somn. Mi-e dor să râd cu tine și să vorbim despre visele noastre. Dar cel mai dor mi-e de mirosul pielii tale.

Voiam să se termine această pledoarie pentru dor aici, dar pe măsură ce scriam, mi-am amintit cum, anul trecut pe vremea asta, într-o noapte cu cer senin, stăteam și priveam cerul, ne uitam după stele căzătoare și ne era bine. Cred că după acel „bine” sunt în sevraj. La genul acela de ”bine” mă gândesc când fiori de dor mi se strecoară sub piele.

Apoi, cu toate că tu ai ales să te rupi de mine, repede, dur, fără drept de apel, asemenea unui plasture pe care îl smulgi ca să doară cât mai puțin, m-ai sunat și mi-ai pus, poate, cea mai groaznică întrebare: ”Mă mai iubești? Sau măcar mai ții la mine?”. Îți spun acum, cum ți-am spus și atunci, normal că te mai iubesc. O iubire atât de intensă nu dispare într-o lună, două. Poate nici într-o viață. Oricât aș încerca să mă conving că nu mai însemni nimic pentru mine, nu știu când voi putea afirma acest lucru fără să-mi fie rușine că mint.

Apoi, cu glasul frânt, mi-ai zis: ”Mă bucur! Chiar am nevoie să știu că în lumea asta rea există măcar o persoană care mă iubește dezinteresat”. Atunci, te întreb eu, de ce ai plecat? De ce nu ți-a fost destul această iubire perfectă, cum ai descris-o chiar tu? Tu, mă mai iubești? Tu, m-ai iubit vreodată? Tu, te mai gândești vreodată la vocea mea?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s