Sunt oameni peste care dăm întâmplător și, din cine știe ce motive, se încăpățânează să rămână în viața noastră, să ne-o mai lumineze puțin. Așa a făcut și Iulia.

Pe Iul am cunoscut-o prin intermediul unei cărți în două volume, pe care doream cu disperare să o vând. Nu mi-a plăcut și nu voiam să stea pe rafturi, printre cărțile mele de suflet. Așa că, dorind să le cumpere, a venit să ne întâlnim. Însă a venit cu îndoieli, auzind că sunt o persoană dificilă. Ne-am întâlnit într-o cafenea și am invitat-o să bea o limonadă, să mai discutăm, ceea ce a pus-o în dificultate. Nu înțelegea de ce nu sunt așa cum auzise. Ce nu știe ea, însă, este că în momentul în care am văzut-o, eu am prins drag de ea. S-a format o legătură. Acel ”apprivoiser” despre care vorbește atât de frumos vulpea Micului Prinț. Și așa a început o frumoasă prietenie.

Iulia este atât de frumoasă și contradictorie, precum apusurile pe care le iubește atât de mult. Sfârșituri mirifice care promit începuturi pline de speranțe. Iulia studiază fluturii. Și dacă înainte zâmbeam când vedeam unul, acum sufletul îmi râde, fiindcă inevitabil, acea fluturare gingașă de aripi mă face să mă gândesc la ea.

Vai… era să uit de râsul ei frumos și molipsitor care mereu mă înveselește.

Mulțumesc, suflet din sufletul meu, că ai apărut în viața mea și nu dai semne că ai vrea să pleci.

La mulți ani și la cât mai multe zâmbete.

P.S. Îmi pare rău pentru poză, dar… nu prea avem, aparent, împreună :)) măcar e o amintire frumoasă. Te puuuup!!!!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s