Până la 19 ani, am stat acasă, la Huedin, unde bunicii mei au avut îndârjirea să facă o casă pentru tot neamul lor ce avea să vină mai târziu. La casă e bine, e liniște, te plimbi prin grădină, citești sub nuc, eh… micile plăceri ale vieții. Mai urlă din când în când cei trei copii mici din curtea din spate, dar dacă închizi geamul, se rezolvă problema.

Apoi am ajuns la facultate, la Cluj și am stat în cămin, unde, distracția era distracție și sesiunea sesiune. Oricum eu am chefuit destul de mult, așa că nu stăteam suficient de mult în cameră încât să ajuns să mă deranjeze vecinii de palier.

Toate bune și frumoase, până în iulie, când m-am mutat la o prietenă, la bloc. Vecini drăguți, liniște, cât timp ea a fost acasă. Când distinsa domnișoară a plecat în concediu, parcă s-a dezlănțuit iadul la noi în bloc. După câteva nopți de insomnii, am simțit că mă ia și pe mine în sfârșit somnul și m-am pus să dorm undeva pe la ora 21. După vreo două ore, somnul era dulce, lin… ce trebe`. Și chiar când simțeam că începe un vis frumos să mă mângâie pe păr, a început.

Vecinii care stau deasupra, și-au chemat câțiva prieteni, să chefuiască. Probabil în cele două ore, au jucat Kings sau Bolț sau ceva. A fost nevoie de concentrare. Bun… și cu muzica la maxim, cei câțiva amici, cântau și ei din tot sufletul, oscilând între Martin Garixx și Florin Salam, pentru ca apoi, să continue pe balcon, la țigară, cu Dragostea din tei.

Desigur, că ritmurile duioase m-au trezit și în timp ce mă gândeam eu dacă să merg să le zic vreo două sau să îi întreb dacă pot chefui cu ei, alți vecini (nu mi-am dat seama din care parte) au început să se certe. El și ea, urlau unul la celălalt de mama focului deoarece copilul nu dormea la ora aceea! Eh, m-am gândit… or fi și ei obosiți, tot omul are probleme. În căsnicie te mai cerți.

Și stând eu așa, cu urechile ciulite și pregătită să iau popcornul să pot să savurez această telenovelă, aud un sunet ciudat din apartamentul de lângă. Inițial, m-am gândit că ori omoară țânțari, ori bat cuie, la unșpe noaptea. Da de unde… se făcea sex. Dar se făcea în așa hal, încât se lovea patul de perete, care, aparent, este lipit de peretele comun dintre cele două apartamente.

Nu m-am supărat că nu am mai putut să dorm. Cine sunt eu să nu las oamenii să se bucure de plăcerile vieții? Nu m-am supărat nici serile care au urmat, ceea ce mi s-a părut curios a fost însă că, după ce prietena mea s-a întors din concediu, în bloc s-a lăsat liniștea. Am ajuns la concluzia că vecinii se tem de ea. Nu știu ce le-a făcut, dar acum mie mi-e tare teamă să nu cumva să o supăr.

Sursă poză

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s