Lasă-mă să aleg!

Lasă-mă să aleg!

I-am văzut într-o seară lângă Casa de Cultură a Studenților. Era plăcut afară, un fel de trailer pentru vară, că acum iar e frig. Stăteau în linie, pe trotuar, mici, mari, tineri, în vârstă… Dar erau tineri, prea mulți.

”Sunt student la Poli”, l-am auzit pe unul zicând. Era un băiat scund, destul de frumușel. Erau acolo fete tinere, păreau cu bun simț, educate. Când am aruncat eu un ”Avem dreptul să alegem!”, printre dinți, au ales să nu răspundă. Mai bine, că m-aș fi luat la ceartă. Au continuat să țină cuminți pancartele cu ”Spune NU avortului”, ”Avortul este crimă” și cine știe ce slogane mai erau pe-acolo. N-am putut să le văd, atâta furie am simțit. S-au adunat să protesteze. Se adună des, prea des.

Trăim într-o lume prea egoistă. Toți se cred centrul universului și astfel îi judecă și îi acuză pe cei care nu se supun normelor după care ei trăiesc. Trăim într-o lume în care toți vor să ne limiteze alegerile. Nu vreau să vorbesc despre părerea mea în legătură cu avortul. Vreau să vorbesc despre alegeri. Vreau să am dreptul să aleg, să alegem, fără să aibă alții dreptul să militeze împotriva alegerilor noastre.

Fiindcă m-am săturat de oameni frustrați care, neavând puterea psihică necesară să își depășească starea, încearcă să controleze viețile altora. Îl văd și acum pe studentul ăla de la Poli, transmițând trecătorilor un mesaj: avortul e greșit. E părerea ta, nimeni nu o contestă. Dar de ce trebuie să îmi bagi pe gât mie părerea ta? Tu alege să păstrezi un copil la 20-22 de ani când ție abia îți ajung banii de la o săptămâna la alta și trăiești zile întregi cu supă la plic.

Sunt multe avorturi în România. Da, știu.

”Date publicate în 2012 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că România are ce mai ridicată rată de avort din Europa: 480 de avorturi la 1.000 de naşteri (aproape o treime din copiii concepuţi sunt avortaţi)”, așa zice un site. Păi de ce, frate? Ia militați pentru introducerea educației sexuale în școli. Să învețe să se protejeze. Ia vorbiți cu părinții să le explice copiilor ce se întâmplă cu corpurile lor când ajung la pubertate. Am 24 de ani și cunosc prea puțini tineri de vârsta mea la care să le fi explicat părinții ce este sexul și cum să se protejeze. Fiindcă oamenilor le este rușine să vorbească despre ceva mai mult decât natural. Da lasă, mergeți la proteste. Lăsați să dea pe-afară orfelinatele de copii și să se găsească bebeluși aruncați la tomberon. E mai bine decât avortul. Nu mă mai lungesc, am zis că nu vorbesc despre asta, ci despre alegeri.

Îmi doresc o lume în care fiecare poate alege. Să aleagă ce carieră vrea, să aleagă cu ce să se îmbrace, să aleagă pe cine să iubească, să aleagă dacă să facă un copil sau nu.

Dar acuzăm tot ce e diferit de noi. Blamăm, protestăm. Nu vrem avorturi fiindcă bebelușii ăia care-s minusculi în corpul femeii simt durerea. Bullshit. Nu vrem căsătorii între homosexuali fiindcă încurajăm oamenii să fie homosexuali. Bullshit. Nu vrem ca homosexualii să adopte copii fiindcă nu vor crește în medii adecvate. Bullshit. Nu vrem sex înainte de căsătorie fiindcă e un păcat imens. Bullshit.

Nu vrem anumite lucruri fiindcă nu-s în concordanță cu principiile și valorile noastre, chiar dacă-s de căcat. Restu-s doar motive.

Hai să învățăm mai bine să ne vedem de treaba noastră, să iubim mai mult, să zâmbim mai mult și să protestăm mai puțin pentru toate căcaturile. Abia aștept să văd în România prima nuntă între două persoane de același sex. Să-i văd că se iubesc și-și jură iubire veșnică. Abia aștept să îi văd apoi salvând un copil din ghearele sistemului și crescându-l într-un cămin plin de iubire. Abia aștept să văd la televizor reporteri plin de tatuaje și de pierce-uri în nas. Abia aștept să văd români fericiți.

Advertisements