Am găsit poezia în magazinul din colț

Am găsit poezia în magazinul din colț

Ieri am fost într-o lipsă gravă de inspirație, așa că am început să caut puțină poezie. Și când spun ”poezie” nu mă refer strict la cuvinte așezate în versuri așezate în strofe, cu ritm, rimă și măsură. Nu-nu. Mă refer la acel sentiment ca o sclipire pe care o văd uneori în lumea care mă înconjoară și îmi dă un imbold să scriu. Așa că am început să caut.

Am luat-o prin parc, apoi pe străduțe pe care nu am mai călcat niciodată. M-am uitat la Strada Strâmbă și la strada Libelulei, apoi am fotografiat o casă verde tocmai pentru că era verde. Dar nu am găsit poezia. M-am oprit la semafor și am tras cu urechea la conversațiile celor din jur. Nimic interesant, nicio sclipire. M-am așezat pe o bancă și am deschis o carte. M-am gândit că alergând printre cuvinte voi găsi poezia, chiar dacă, poate asta însemna că o furam de la cei care au fost mai atenți decât mine. Cuvintele frumoase mi-au intrat în suflet, dar nu au aprins nicio scânteie.

M-am închis de lume și am început să caut poezia în mine. Mi-am deschis nenorocitele alea de sertărele din suflet și am început să caut printre zâmbete, printre lacrimi, printre timpi pierduți în nopți reci de iarnă cu un suc pe o terasă înghețată. Și apoi, am dat peste una dintre cele mai dragi amintiri ale mele. O noapte de septembrie plină de bere și țuică, în care am gustat buzele alea îmbibate în alcool și lumea s-a schimbat, a devenit mai luminoasă. Am simțit buzele moi și palmele care mi-au cuprins fața în palme ca și cum în acel sărut, în acea seară s-a adunat întreg Universul. Și nu a fost întâmplător. Și da, am găsit multă poezie acolo, dar m-a întristat și m-a durut prea tare. Că Universul ăsta minunat are o modalitate foarte sadică de a se juca cu noi. Așa că, atât de goală, mi-am continuat drumul spre casă, renunțând să mai caut scânteia, sclipirea.

Am intrat la magazinul din colț, unde vânzătoarele discutau nestingherite.

-Mai bine am merge și noi ca frate-to, în Grecia, să lucrăm pe plajă. În Grecia a mers, nu? A întrebat una dintre ele.

-Nu știu. În Machiavile sau așa ceva.

-Nu există, Machiavile, tu, proastă!

-Există, nu există. Bine c-a plecat.

Și atunci am zâmbit și m-a prins o poftă de viață că vânzătoarea drăguță și cu voce răgușită nu știa că fratele ei e plecat, de fapt, în Maldive. Și-așa am găsit poezia.

Lecțiile lui 2016

Lecțiile lui 2016

Încep această postare fără să știu dacă voi putea sau nu să o duc până la capăt. Voiam de mult să scriu o postare despre 2016, cel mai groaznic an prin care am trecut până acum și despre învățăturile pe care le-am deprins. Însă rănile care mi-au fost provocate în acest an nu au fost vindecate complet, iar aceste învățături au fost trase din cele mai nasoale situații. Dar am zis că trebuie să îmi fac curaj pentru asta.

Ianuarie

Nu trage de oameni care renunță ușor la tine și care te țin pe-aproape până găsesc un înlocuitor. Oricâtă bunăvoință ai avea tu, nu poți obliga pe cineva să te iubească.

Părinții îți dau sfaturi, dar te lasă și să dai cu capul, ca să înveți tu ce ai de învățat. Apoi îți spun ce ai greșit.

Februarie

Viața-i grea, dar e al naibii de frumoasă. Nu o petrece uitând de tine. Vei pierde cele mai frumoase momente.

Încearcă să-i ajuți pe ceilalți, dar nu te supăra când vezi că nu vor ajutorul tău.

Martie

Când TREBUIE să faci ceva, fă-o în așa fel încât să ai parte de satisfacție în final. Poți să modelezi orice după personalitatea ta. Ascultă muzică în timp ce faci curățenie, alege-ți un subiect care să îți stârnească interesul pentru proiectul la facultate, implică-ți prietenii! Sunt doar câteva exemple, dar soluții se pot găsi.

Aprilie

Inima îți poate fi frântă de cei pe care îi iubești cel mai mult. Dar pentru asta nu renunța la iubire! Va apărea și cea pentru care merită să încerci să muți munții din loc.

Cunoaște-ți valoarea! Fii conștient/ă de cine ești și de lucrurile la care te pricepi. Nu-i lăsa pe alții să te facă să te îndoiești de tine. Niciodată. Dacă vei face asta, va dura mult până te vei regăsi cu adevărat.

Mai

Prietenii tăi uneori s-ar putea să îți facă rău, chiar dacă îți doresc binele. Fiindcă deși te cunosc, tot nu pot să se pună în locul tău. Perspectiva asupra vieții e mereu alta.

Iunie

Fă-ți un program pe care să îl respecți. Investește timp și bani în tine, pentru a putea crește. Petrece timp cu tine însuți să te cunoști mai bine.

Iulie

Fă din când în când o nebunie. Ieși de printre firimiturile cotidiene. Ia-ți unul dintre cei mai buni prieteni și faceți o escapadă. Dansează până în zori, râzi, plângi, privește răsăritul. Vorbește cu străini. Vei învăța multe și face bine la suflet.

Investește cât mai mult timp în visul tău.

August

Prietenii pe care credeai că îi vei avea alături toată viața s-ar putea să te părăsească. Poți să-i plângi, dar nu mult. Dacă au plecat înseamnă că rolul lor în viața ta s-a terminat și alte persoane vor apărea, de la care vei avea multe de învățat despre prietenie și iubire.

Septembrie

Din cele mai neobișnuite întâmplări pot să rezulte cele mai fericite amintiri și să intre în viața ta cei mai extraordinari oameni.

Octombrie

Dacă e să fie iubire, păi e! Indiferent de concepțiile societății. Permite-ți să te îndrăgostești.

Noiembrie

Chiar dacă nu vorbești zilnic cu anumite persoane, asta nu înseamnă că ele nu se gândesc cu drag la tine.

Cadourile oferite din suflet, care smulg zâmbete și lacrimi de fericire, sunt cele mai frumoase.

Decembrie

Există oameni care aleg să petreacă timp cu tine pentru simplul fapt că le place compania ta, fără niciun interes.

Oamenii sunt diferiți, opiniile diferite, iar orgoliile mari. Lasă de la tine, vei fi mai câștigat.

Oamenii resping tot ce e diferit, dar nu renunța! Fericirea ta este doar a ta.

E 2017. Sperăm la mai bine și la cât mai multe învățături.

 

 

Nu știu cum era Vama Veche înainte și nu-mi pasă

Nu am mai fost la mare de vreo 7-8 ani, iar în această vară am intrat pur și simplu în sevraj. Nu voiam să lenevesc o săptămână pe plajă și să mă bălăcesc. Voiam miros de valuri, să simt nisipul între degetele de la picioare, să văd un răsărit și un apus.

13711724_1085524284849441_1660730946_o

Așadar, când Diana, o bună prietenă alături de care mi-am petrecut zilele pe băncile facultății mi-a propus să fugim două zile până în Vamă, nu am stat pe gânduri și am acceptat. Am avut câteva peripeții în drumul spre mare, dar asta nu mai contează. Contează că în momentul în care am intrat în Constanța, am simțit de parcă sute de fluturi mi-au intrat în stomac și m-am simțit atât de îndrăgostită, cum nu am mai fost de ani buni. Am ajuns într-un final în Vamă, m-am descălțat și am alergat direct spre mare. Când am văzut-o, atât de frumoasă și sălbătică, am uitat de toate necazurile care îmi sălășluiau în minte de prea mult timp.

Continue reading “Nu știu cum era Vama Veche înainte și nu-mi pasă”

Tot ce îmi doresc eu, este să scriu

Am fost întrebată de zeci de ori… de ce am nevoie să scriu? Când mă simt inspirată? De unde îmi vine inspirația? Și de fiecare dată am dat răspunsuri vagi, care, eventual au dat bine la public. Adevărul este că eu chiar nu știu ce declanșează nevoia de a scrie. Nu știu dacă sunt fericită sau tristă, nu știu dacă explodez de sentimente sau sunt goală pe dinăuntru.

writing

Stăteam în dimineața aceasta și mă gândeam că în ultimul timp am scris chiar mult. Pe blog, în caietul de notițe, la roman… și simt că aș vrea mai mult și nu-mi ajunge timpul să scriu pe cât aș vrea. Și mă gândeam acum… ce simt? Și, în afară de puțină furie și puțin egoism, nu simt nimic. Dar nu asta mă face să scriu. Am observat că scriu mai mult când reușesc să citesc mai mult. Fiindcă văd capodoperele pe care au reușit alții să le aștearnă pe hârtie și atunci mă ambiționez, atunci mă gândesc că pot și eu să scriu atât de bine, dacă muncesc, dacă exersez, dacă întorc cuvintele, le răsucesc, le modelez până capătă forma dorită.

Continue reading “Tot ce îmi doresc eu, este să scriu”

8 Martie m-a întristat

M-am trezit de dimineață cu un mesaj, ”la mulți ani, femeie”! Și m-am întristat pentru lipsa de personalitate a acestui mesaj, care nu mi-a transmis nimic și nu m-a făcut să mă simt nici importantă, nici iubită. A fost doar un gest din… obligație, cred eu. Dar încerc totuși să nu trag concluzii pripite.

Apoi m-am întristat fiindcă cele mai frumoase mesaje le-am primit de la femeile importante din viața mea și nu de la bărbații importanți.

Sunt la Cluj și mă simt singură, fiindcă până acum eram acasă, iar tata mă trezea de fiecare 8 martie cu un pupic, apoi seara venea cu flori și ne scotea pe mine și pe mama în oraș. Și mereu era veselie și zâmbete. Cred că… pe măsură ce anii trec, te îndepărtezi de casă, devii din ce în ce mai străin, mai singur.

Apoi mi-am amintit de copiii fără mame și… cel mai rău, de o mamă dragă, aproape de sufletul meu, care a rămas recent fără copil și căreia, dacă aș fi avut posibilitatea i-aș fi dat un buchet de flori azi. Să-i mai iau din singurătate.

Și da, azi mi-a fost un 8 martie trist.

happy-international-womens-day-2016-hd-wallpapers

Sursă foto